găsi liniștea, iar eu a mea. Și, cine știe, poate ne vom regăsi mai buni, mai împăcați, dar separat.
În acea dimineață, liniștea bucătăriei nu mai era tristă, ci plină de promisiunea unui nou început. Svetlana își puse șorțul, aprinse aragazul, și începu să pregătească masa de prânz, știind că fiecare gest simplu, fiecare tăietură de legume, reprezenta mai mult decât hrană: reprezenta libertate, curaj și renaștere.
Și, privind pe fereastră, simți că viața, cu toate rădăcinile ei românești — tradițiile, amintirile, familia — continua să curgă, iar ea era gata să-i dea fiecărui nou început întreaga ei inimă.






Comments