I-am dat umbrela mea veche unei tinere rome care își ținea în brațe bebelușul ud leoarcă

că soțul o înșela.

Încerca să o împiedice să semneze ceva ce nu înțelegea.

Trei seri mai târziu, Radu veni acasă și găsi masa din sufragerie goală.

Pe ea se afla doar o copie a bonului pentru inel.

Se opri.

— Ce este asta?

Lucia stătea în celălalt capăt al camerei.

— Tu spune-mi.

Radu păli.

— Lucia…

— Nu mă minți.

— Pot să explic.

— Atunci începe cu cei 480.000 de lei.

Tăcere.

— După aceea continuă cu Paula Marinescu.

Radu se așeză.

Pentru prima dată, omul care avusese întotdeauna un răspuns nu mai găsea niciunul.

— Nu este ceea ce crezi.

Lucia aproape râse.

— Ai dreptate. Este mult mai rău decât credeam.

Radu recunoscu aventura.

Recunoscu apartamentul.

Dar când Lucia îl întrebă despre restul banilor, începu să vorbească despre „investiții”, „probleme temporare” și „situații complicate la serviciu”.

— Și actele pe care voiai să le semnez?

— Erau doar niște garanții.

— Pentru ce?

Nu răspunse.

Atunci Lucia

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy