Nu trebuia.
— Știu.
Apoi Lucia deveni serioasă.
— Dar vreau să știi ceva. În seara aceea nu mi-ai salvat doar banii.
Mirela o privi.
— Mi-ai dat șansa să aflu adevărul înainte să semnez niște documente pe care nu le înțelegeam.
— Tu mi-ai dat umbrela fără să mă întrebi cine sunt, spuse Mirela. Eu doar ți-am întors gestul.
Lucia își șterse discret ochii.
În anul următor, viața ei arăta complet diferit.
Nu mai avea căsnicia pe care o crezuse sigură.
Dar avea control asupra propriilor bani.
Avea liniște.
Îl avea pe Matei.
Și, mai important, nu mai trebuia să se întrebe în fiecare seară dacă omul de lângă ea îi spunea adevărul.
Păstrase însă un lucru.
Vechea umbrelă nu se mai întorsese niciodată la ea.
Și era bucuroasă pentru asta.
Pentru că, dintre toate lucrurile pe care le pierduse în acea perioadă, o umbrelă fusese cel mai mic preț.
Radu glumise în
Comments