întâlnirea să aibă loc într-un cadru potrivit și să nu afecteze ancheta.
Ne-am văzut într-o încăpere liniștită, în prezența unui specialist care o sprijinea pe tânăra mamă.
Când Cristina a intrat, am avut aceeași senzație ca atunci când îi văzusem fotografia.
Semăna atât de mult cu Margareta, încât pentru câteva secunde am uitat ce voiam să spun.
— Domnule Marinescu? a întrebat ea încet.
— Da, draga mea.
Ochii i s-au umplut de lacrimi.
— Îmi pare rău pentru tot ce s-a întâmplat. Nu am vrut să ajungeți în situația aceea.
M-am așezat în fața ei.
— Vreau doar să înțeleg de ce ai căutat-o pe Margareta.
Cristina și-a șters ochii cu un șervețel.
— Mama mea, Ana, a fost adoptată. Înainte să moară, mi-a lăsat o cutie cu documente și fotografii. Mi-a spus că, dacă voi dori vreodată să-mi cunosc originile, acolo voi găsi începutul poveștii.
A scos din geantă o fotografie veche. În
Comments