În dimineața de după nuntă, goleam buzunarele costumului soțului meu înainte să-l duc la curățătorie

autorizate.

⠀

Am înțeles.

⠀

Dar înainte să închid, am întrebat:

⠀

— Îmi puteți spune măcar dacă există o fundație sau un serviciu de asistență pentru familiile copiilor internați acolo?

⠀

Mi-a oferit un număr de contact.

⠀

Nu știam de ce îl notasem. Poate pentru că aveam nevoie să fac ceva, orice, în loc să mă întorc în cameră și să mă prefac că nu găsisem nimic.

⠀

***

⠀

Când am intrat înapoi în apartament, Andrei era treaz.

⠀

Stătea pe marginea patului, cu părul ciufulit și cu un zâmbet somnoros.

⠀

— Bună dimineața, soția mea!

⠀

În mod normal, m-aș fi aruncat în brațele lui.

⠀

De data aceasta, am rămas lângă ușă.

⠀

Zâmbetul i-a dispărut.

⠀

— Ioana? Ce s-a întâmplat?

⠀

Am pus fotografia pe masă.

⠀

— Cine este Mara?

⠀

Andrei a încremenit.

⠀

Nu a întrebat despre ce vorbeam.

⠀

Nu a încercat să se prefacă surprins.

⠀

A privit fotografia și am văzut cum i se schimbă expresia. În câteva secunde, bărbatul

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy