În dimineața de după nuntă, goleam buzunarele costumului soțului meu înainte să-l duc la curățătorie

fericit cu care mă căsătorisem cu o zi înainte părea că îmbătrânise zece ani.

⠀

— Unde ai găsit-o?

⠀

— În buzunarul costumului tău.

⠀

S-a ridicat încet.

⠀

— Ioana, trebuie să-ți explic.

⠀

— Atunci explică-mi. Cine este fetița care îți spune „tati”?

⠀

Andrei a închis ochii.

⠀

— Este fiica mea.

⠀

***

⠀

Cuvintele lui m-au lovit ca un pumn în piept.

⠀

Nu pentru că nu mă așteptam la răspuns.

⠀

Ci pentru că, până în ultima secundă, sperasem să existe o altă explicație.

⠀

— Ai o fiică?

⠀

A încuviințat.

⠀

— Da.

⠀

— Și de patru ani nu te-ai gândit că ar trebui să-mi spui?

⠀

— Nu este atât de simplu.

⠀

Am râs amar.

⠀

— Ai dreptate. Este mult mai grav decât atât. Ieri m-am căsătorit cu un bărbat despre care credeam că știu totul. Astăzi aflu că are un copil pe care l-a ascuns de mine.

⠀

Andrei s-a apropiat, dar am făcut un pas înapoi.

⠀

— Te rog, lasă-mă să termin.

⠀

M-am așezat pe fotoliu.

⠀

—

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy