eram în drum spre aeroport.
I-am scris lui Gabriel:
„Astăzi încep divorțul. Verifică tot: proprietăți, conturi, acțiuni, structuri patrimoniale și mișcările financiare ale companiei. Nu vreau să-i iau nimic din ceea ce nu mi se cuvine. Dar nu-i voi mai dărui niciun leu și nicio zi din viața mea.”
La 6:20, conform camerelor de securitate, Alexandru s-a întors zâmbind.
Avea cămașa șifonată.
Părul umed.
Și un ceas nou pe care nu i-l cumpărasem eu.
Puse degetul pe cititor.
ACCES RESPINS.
Încercă din nou.
Nimic.
M-a sunat de treisprezece ori.
Eu eram deja așezată într-un avion spre Cluj-Napoca atunci când mi-am scos verigheta și am pus-o pe fundul genții.
Alexandru încă mai credea că cea mai mare problemă a dimineții era faptul că nu putea intra în „casa lui”.
Nu știa că, în timp ce bătea furios în ușă, avocatul meu tocmai descoperise ceva mult mai grav decât o amantă.
Iar
Comments