Întotdeauna l-am lăsat pe ginerele meu să creadă că sunt doar o văduvă tăcută care trăiește cu un buget restrâns. Așa că, atunci când m-a invitat la cină cu părinții lui bogați, am zâmbit și m-am dus.

bleumarin cu tocuri joase și ceasul argintiu pe care mi l-a dăruit soțul meu la cea de-a douăzecea aniversare a căsătoriei, fără să aleg nimic ostentativ sau care să atragă atenția. Familia Dalton era deja așezată când am ajuns, masa lor fiind acoperită cu pahare de cristal și zâmbete aranjate cu grijă, care păreau mai degrabă strategice decât primitoare.

Scott a salutat-o ​​pe Abigail cu un sărut rapid și mi-a dat din cap, în timp ce mama lui, Diane Dalton, m-a examinat din cap până în picioare într-o singură privire eficientă. Aperitivele abia fuseseră servite când tatăl său, Howard Dalton, și-a îndreptat cravata, Diane și-a împreunat mâinile cu grijă, iar Scott a strecurat un plic sigilat peste masă spre mine.

Pentru o clipă, nimeni nu a vorbit, iar plicul a stat între noi ca ceva formal deghizat în politețe. M-am uitat calm la fiecare dintre ei înainte de a-l ridica