de aproape voiam să-l las.
— Îmi pare rău, Elena, a spus. Am văzut chipul Sofiei și pentru o clipă am fost convins că trecutul se repetă. Nu am gândit limpede. Apoi, când mi-am dat seama că tatăl ei este Andrei, am simțit că tot ce încercasem să las în urmă se întoarce peste mine.
— Înțeleg că ai suferit, Ștefan. Dar Sofia este un copil. Nu are nicio legătură cu datoriile lui Andrei sau cu moartea surorii tale. Și nu merită să fie privită ca o amintire dureroasă de fiecare dată când intră într-o cameră.
Ștefan a încuviințat. Mi-a spus că discutase cu un psiholog despre reacția lui și că începuse să înțeleagă cât de mult îl afectase pierderea Irinei. Nu își dăduse seama că, după atâția ani, încă purta în el atâta furie și tristețe.
— Nu vreau să te pierd, Elena. Dar nici nu vreau să intru în viața Sofiei
Comments