strânsese.
— Ești bine, tată?
— Sunt bine, fiule, a spus Ion liniștit. Ți-am spus mereu că oamenii trebuie întâi ascultați.
Gabriel s-a întors spre paznici cu privirea rece.
— O să vorbesc cu conducerea centrului comercial. Și vă asigur că nu o să vă placă deloc ce urmează. Ați tratat un veteran ca pe un infractor.
Radu a încercat să deschidă gura.
— Domnule, noi doar…
— Ați uitat un lucru simplu, i-a tăiat-o Gabriel. Respectul.
Mulțimea începuse deja să filmeze. Câteva persoane strigau în direcția paznicilor.
— Rușine!
— Așa se comportă cu bătrânii?
Marta s-a lipit de brațul lui Ion.
— Hai, dragă, mergem acasă. Nu merită să-ți bați capul.
Dar Ion a clătinat încet din cap.
— Ba merită, Marta. Nu pentru mine. Pentru oamenii ca mine, care poate nu au pe cineva să intervină în locul lor. Pentru că într-o țară normală bătrânii nu sunt alungați ca niște câini.
Vorbele lui au tăiat aerul.
Comments