La 64 de ani, m-am căsătorit cu un bărbat de 31 de ani

rămas fără cuvinte.

⠀

Apoi m-a îmbrățișat.

⠀

— Doamne, Margareta… ce ți-a făcut omul ăsta?

⠀

Am început să plâng și mai tare.

⠀

— Nu știu. Nu înțeleg de ce.

⠀

Elena m-a ținut de mână.

⠀

— O să aflăm. Dar nu te mai întorci singură la el.

⠀

În aceeași zi, am mers la poliție.

⠀

Am povestit totul.

⠀

Despre băuturile pregătite în fiecare seară.

⠀

Despre sticluța ascunsă.

⠀

Despre amețeli.

⠀

Despre convorbirea telefonică pe care o auzisem în timpul nopții.

⠀

Și despre rezultatele analizelor.

⠀

Polițistul care m-a ascultat mi-a pus mai multe întrebări.

⠀

— Soțul dumneavoastră are acces la medicamentele pe care le luați?

⠀

— Da.

⠀

— V-a însoțit la consultații medicale?

⠀

— De câteva ori.

⠀

— A insistat vreodată să semnați documente pe care nu le-ați citit?

⠀

Am rămas nemișcată.

⠀

Deodată, mi-am amintit ceva.

⠀

Cu aproximativ o lună înainte, Daniel îmi adusese un dosar.

⠀

Spusese că erau niște acte pentru asigurarea medicală.

⠀

— Sunt doar formalități, iubito, îmi spusese. Semnează aici și

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy