La 64 de ani, m-am căsătorit cu un bărbat de 31 de ani

aici.

⠀

Eu semnasem.

⠀

Fără să citesc.

⠀

Pentru că aveam încredere în el.

⠀

Mi-am dus mâna la gură.

⠀

— Da, am șoptit.

⠀

Polițistul s-a aplecat puțin spre mine.

⠀

— Ce documente?

⠀

— Nu știu exact. Mi-a spus că erau pentru asigurare.

⠀

— Aveți copii?

⠀

— Nu.

⠀

A notat ceva.

⠀

— Vom verifica.

⠀

În seara aceea, am rămas la Elena.

⠀

Daniel m-a sunat de unsprezece ori.

⠀

Nu am răspuns.

⠀

Apoi au început mesajele.

⠀

„Iubito, unde ești?”

⠀

„M-am îngrijorat.”

⠀

„De ce nu răspunzi?”

⠀

„Am pregătit ceaiul. Te aștept.”

⠀

Când am citit ultimul mesaj, am simțit că mi se face rău.

⠀

„Am pregătit ceaiul.”

⠀

Aceleași cuvinte.

⠀

Aceeași grijă aparentă.

⠀

Aceeași băutură pe care acum îmi era teamă chiar și să o privesc.

⠀

Elena mi-a luat telefonul din mână.

⠀

— Nu-i răspunde acum.

⠀

Am încuviințat.

⠀

Dar în noaptea aceea nu am dormit.

⠀

Mă gândeam la Daniel.

⠀

La felul în care mă privea.

⠀

La mâinile lui calde.

⠀

La florile pe care mi le

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy