după o pauză lungă.
Primele luni au fost grele.
Uneori ajungeam acasă convinsă că uitasem tot ce știam.
Alteori îmi aminteam exact de ce îmi plăcuse atât de mult să lucrez.
Andrei, între timp, a contestat unele aspecte ale încetării raportului de muncă prin căile disponibile lui.
Nu m-am implicat.
Era problema lui și a fostului angajator.
Problema noastră era căsnicia.
Am încercat terapie.
Nu pentru a salva căsnicia cu orice preț.
Ci pentru a afla dacă mai exista ceva de salvat.
La a treia ședință, terapeutul l-a întrebat:
— De ce ați făcut gluma aceea?
Andrei răspunse:
— Voiam să-i fac pe ceilalți să râdă.
— De ce pe seama soției?
— Nu știu.
— Încercați din nou.
Tăcere.
Apoi Andrei spuse ceva ce nu mă așteptam să aud.
— Pentru că în ultimul timp începuse să vorbească despre întoarcerea la muncă.
M-am uitat la el.
— Și?
— Mi-a fost frică.
— De ce?
— Pentru că… dacă
Comments