October 28, 2026 Cristian T.Inedit
Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 — Nașă, numele de pe document este al mamei mele. Florica apare ca persoană de contact pentru firma care mi-a promis locul de muncă.
Am rămas fără cuvinte. Pentru câteva secunde, am auzit doar respirația agitată a Alinei.
— Ești sigură că ai citit bine?
— Da. Am fotografia documentului în telefon. Firma mi-a cerut bani pentru cazare și pentru actele de angajare. Mama mi-a spus că oamenii aceștia sunt serioși și că mă vor ajuta. Am trimis aproape toate economiile mele, trei mii de lei, iar când am ajuns aici, nimeni nu mă aștepta. Adresa era falsă. Bărbatul care îmi promisese serviciul nu mai răspunde la telefon.
M-am ridicat de la birou și am început să-mi caut cheile.
— Alina, ascultă-mă. Nu mai trimite niciun ban și nu semna nimic. Trimite-mi documentele, mesajele și numerele de telefon. Între timp, mergi într-un loc public și sigur. O să găsim o soluție.
— Nașă, mi-e rușine. Mama mi-a spus că dacă vă sun, înseamnă că o fac de râs. Dar nu mai am pe nimeni aici.
— Nu ai de ce să-ți fie rușine. Ai fost păcălită. Asta nu te face vinovată.
Am sunat-o pe Mariana, o fostă colegă din perioada în care lucrasem la Londra. Locuia încă acolo și cunoștea o organizație care oferea sprijin românilor aflați în situații dificile. I-am explicat pe scurt ce se întâmplase și am rugat-o să ia legătura cu Alina.
În aceeași seară, Mariana a ajuns la locul unde se afla fina mea. A dus-o într-un loc sigur și a ajutat-o să contacteze poliția. Alina a prezentat conversațiile, chitanțele transferurilor și documentele primite de la presupusul angajator.
Nu am putut să-i promit că își va recupera banii. I-am spus doar că trebuie să păstreze toate dovezile și să urmeze recomandările autorităților.
Comments