mele cu un pocnet sec…
Înăuntru se aflau trei lucruri.
Un dosar cu acte.
O cheie mică, veche, prinsă de o etichetă pe care mama scrisese cu pixul: „Mașina de cusut”.
Și un plic alb pe care era scris numele meu.
Am recunoscut imediat scrisul.
„Elena.”
Atât.
Pentru câteva secunde n-am avut curajul să-l deschid.
Am început cu actele.
Primul era contractul prin care mama devenise proprietara terenului și a casei. Al doilea era un extras mai vechi. Sub ele se afla însă un document pe care nu-l mai văzusem niciodată.
Un act notarial întocmit cu puțin timp înainte ca mama să ajungă la spital.
Am citit o dată.
Apoi încă o dată.
Casa și terenul îmi fuseseră lăsate exclusiv mie.
Asta știam.
Ceea ce nu știam era că mama pusese deoparte și documentele care demonstrau proveniența banilor folosiți pentru renovările importante, precum și o declarație în care explica limpede
Comments