spun nimic cât timp trăia.
— Elena?
Am dat din cap.
— Este adevărat.
Carla izbucni.
— Deci ai stat aici și ne-ai ascultat vorbind despre apartamentul nostru, deși știai că este al tău?
— Nu este „apartamentul vostru”, Carla. Și exact asta încerca tatăl tău să vă spună de ani întregi.
— L-ai manipulat!
Am simțit cum Dorin se încordează, dar i-am făcut semn să nu intervină.
— Dacă asta crezi, ai dreptul să verifici actele și să discuți cu un avocat. Nu vă cer să mă credeți pe cuvânt.
Asta îi opri pentru câteva secunde.
Pentru că nu aveam nevoie să țip.
Documentele existau.
Dar mai exista ceva.
Domnul Artur îmi lăsase o scrisoare.
Nu o deschisesem până atunci. Pe plic scria clar:
„Pentru Elena. După ce eu nu voi mai fi.”
Am deschis-o în seara aceea, cu Dorin lângă mine.
Primele rânduri m-au făcut să plâng.
Artur explica faptul că hotărârea nu fusese
Comments