Lângă pașaportul lui Dragoș se afla un alt pașaport, cu fotografia mea pe prima pagină. Numai că numele tipărit sub fotografie nu era al meu. Documentul părea să fie emis pe numele unei femei numite Cristina Marinescu, iar data nașterii era cu șase ani diferită de a mea.

nu este în regulă. Și că încrederea nu trebuie să te împiedice să-ți protejezi demnitatea, libertatea și viitorul.

Când s-a anunțat îmbarcarea, m-am ridicat, mi-am luat bagajul și am pornit spre poartă.

De data aceasta nu mai era nimeni lângă mine care să pretindă că și-a uitat pașaportul.

Nu mai exista niciun secret ascuns într-un sertar, care să-mi hotărască viața fără știrea mea.

Eram doar eu.

O femeie care trecuse printr-o trădare dureroasă, dar care refuzase să lase acea trădare să-i definească restul vieții.

Am întins pașaportul angajatei de la poartă.

Mi l-a verificat și mi l-a înapoiat cu un zâmbet.

— Călătorie plăcută!

Am zâmbit și eu.

— Mulțumesc. Cred că va fi.

Și, pentru prima dată după foarte mult timp, chiar credeam asta