În cutie, deasupra plicului în care urma să fie darul nostru, pusesem un dosar transparent.
Înăuntru se aflau toate bonurile pentru ingredientele cumpărate de bunica.
Făină.
Ouă.
Unt.
Ciocolată.
Fructe.
Frișcă.
Pastă de zahăr.
Cutii și suporturi speciale pentru transport.
Lângă ele pusesem o foaie pe care scrisesem:
„Costul ingredientelor pentru tort: 1.860 lei.”
Iar dedesubt:
„Suma scăzută din darul nostru de nuntă: 1.860 lei.”
Restul banilor erau în plic.
Niciun leu în plus.
Andreea ridică privirea spre mine.
— Vorbești serios?
— Foarte serios.
Daniel se apropie.
— Ce se întâmplă?
Andreea îi întinse foaia.
— Sora ta a scăzut tortul din darul nostru!
Daniel se uită la mine.
— De ce?
Am rămas calmă.
— Pentru că soția ta a refuzat azi-dimineață să-i plătească bunicii ingredientele, deși îi promisese că o va face.
În jurul nostru se făcu liniște.
Câțiva invitați apropiați auziseră conversația.
Andreea se înroși.
— Chiar trebuia să faci asta aici?
— Eu doar ți-am oferit cadoul.
— Ai făcut-o intenționat ca să mă faci de râs!
Am privit-o.
— Nu. Intenționat am pus bonurile în cutie ca să fie foarte clar de ce lipsește suma respectivă. Dacă îți era rușine ca oamenii să afle ce ai făcut, poate nu trebuia să faci acel lucru.
Daniel continua să se uite la bonuri.
— Stai puțin. Bunica a plătit toate astea?
— Da.
— Eu credeam că Andreea îi dăduse banii.
Andreea se întoarse imediat spre el.
— Daniel, nu începe.
— Mi-ai spus că tortul era cadoul bunicii pentru noi.
— Suntem familie!
— Nu asta te-am întrebat.
Tonul fratelui meu se schimbase.
— Ai rugat-o pe bunica să facă tortul gratuit?
Andreea nu răspunse.
Am intervenit:
— Nu. I-a spus clar că îi va plăti ingredientele și timpul.
Daniel se uită la ea.
— Este adevărat?
— Am spus asta la început, dar apoi mi-am dat seama cât de multe cheltuieli avem.
— Și ai decis
Comments