Logodnica fratelui meu i-a cerut bunicii mele să-i facă un tort uriaș de nuntă

singură că o femeie de 73 de ani, care trăiește din pensie, trebuie să acopere diferența?

— Nu dramatiza!

Atunci se auzi vocea bunicii.

— Daniel.

Toți ne-am întors.

Bunica stătea la câțiva metri de noi.

— Este nunta voastră. Nu vă certați acum din cauza mea.

Exact asta era bunica.

După trei zile de muncă și aproape două mii de lei scoși din pensia ei, tot ea încerca să-i protejeze.

Daniel se duse la ea.

— Bunico, de ce nu mi-ai spus?

— Pentru că nu voiam să-ți stric ziua.

— Cât ai cheltuit?

— Nu contează.

— Pentru mine contează.

Bunica încercă să zâmbească.

— Tortul este făcut. Toată lumea este aici. Hai să ne bucurăm de nuntă.

Daniel o îmbrățișă.

Apoi se întoarse spre Andreea.

Nu a început să țipe.

Nu a anulat nunta.

Nu a făcut vreun gest teatral în fața celor 150 de invitați.

Dar i-a spus suficient de încet încât doar cei aflați

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy