flori lângă cruce.
— Ești încă supărat pe ea? m-a întrebat.
M-am gândit înainte să răspund.
— Da.
S-a uitat surprins la mine.
— Dar o iubești?
— Da.
— Se poate amândouă?
Am privit numele ei scris pe piatră.
— Uneori, tocmai asta e partea cea mai grea.
La plecare, Matei a mers câțiva pași înaintea mea.
Apoi s-a oprit.
— Tată?
Am încremenit.
El părea să nu-și dea seama ce spusese.
— Putem lua pizza?
Am zâmbit cu ochii plini de lacrimi.
— Sigur.
Nu am primit înapoi cei zece ani pierduți.
Nici Corina nu a mai avut șansa să-mi explice privind-mă în ochi.
Dar în ziua în care credeam că o îngropasem pentru totdeauna, ea îmi lăsase în palmă adevărul pe care nu avusese curajul să mi-l spună.
Și, odată cu el, o parte din viața noastră despre care nici măcar nu știam că existase.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a
Comments