Mama mi-a cheltuit toți banii strânși în zece ani de muncă în Italia ca să-i facă fratelui meu o nuntă cu 300 de invitați. Când i-am cerut socoteală, mi-a spus: „Tu te descurci, Ionuț! Fratele tău e mai slab și trebuie ajutat!”

calcul cu cheltuielile și o propunere de plată în rate. I-am spus că trebuia să verificăm împreună toate sumele, inclusiv banii pe care îi trimisesem direct pentru cadoul de nuntă, ca să nu amestecăm lucrurile.

— Nu vreau promisiuni doar ca să mă liniștești, Cătălin. Vreau să vă asumați ce ați făcut.

— Știu. Am greșit. M-am bucurat de nuntă fără să mă întreb din ce bani era plătită. Și când ai aflat, m-am purtat de parcă tu erai vinovat.

Nu l-am iertat pe loc. Dar am acceptat să stabilim în scris o înțelegere de restituire, după verificarea sumelor. Mama a fost nevoită să participe și ea la discuție, pentru că prin contul ei trecuseră economiile mele și ea hotărâse să le folosească.

Nu mi-am recuperat peste noapte cei 65.000 de euro. Au început să-mi restituie bani în tranșe, iar eu am păstrat evidența fiecărei plăți. Pentru restul sumei am cerut sfatul