Mama vitregă a măritat-o cu un pădurarPe drumul îngust dintre brazi nu venea o singură mașină. Veneau șase. În față se afla un SUV negru, acoperit de praf. În spatele lui, două camionete, apoi alte autoturisme. Ultima mașină purta în parbriz sigla unei firme forestiere pe care Elena o recunoscu imediat.

firmă de contabilitate.

Victor a ajutat-o doar cu ceea ce ea a acceptat.

Nu i-a cumpărat apartament.

Nu i-a pus bani în cont.

Nu a transformat ajutorul într-o nouă formă de control.

Iar căsătoria lor, încheiată într-un context pe care Elena nu îl alesese cu adevărat, a fost discutată cu un avocat pentru ca ea să înțeleagă ce opțiuni avea.

Tatăl ei a venit după aproape o lună.

Singur.

Ținea în mâini același plic pe care îl mototolise în ziua nunții.

— Ce este?

— Dovada că am fost un laș.

Înăuntru erau documente despre datoriile lui.

— Am lăsat-o pe Otilia să te alunge pentru că mi-a fost frică să pierd casa și slujba.

Elena îl privi mult timp.

— Și aproape m-ai pierdut pe mine.

Tatăl ei începu să plângă.

Elena nu îl îmbrățișă imediat.

Iertarea nu venea doar pentru că cineva plângea.

Dar îi spuse:

— Dacă vrei să reparăm ceva, începe