Mi s-a făcut aproape rău în avion când femeia cu obezitate severă care stătea în spatele meu și-a pus piciorul desculț

ca să știu că aparențele pot înșela.

Și totuși, în mai puțin de o oră, transformasem o femeie necunoscută într-o glumă publică.

Nu îi cunoșteam numele complet, nu știam nimic despre familia ei și nu aveam habar de ce se afla în avion. Văzusem doar un comportament neplăcut și hotărâsem că asta îmi dădea dreptul să o umilesc.

Am privit spre Susan.

— Cred că am făcut o prostie.

Susan a oftat.

— Amândouă am făcut-o. Eu te-am încurajat.

— Trebuia să chemăm însoțitoarea de bord.

— Da.

Am rămas tăcute câteva minute.

Apoi Susan și-a deschis geanta și a scos un pachet de șervețele.

— Știi ce mă deranjează cel mai mult? a întrebat ea.

— Ce?

— Că am râs fără să mă gândesc măcar o secundă cum s-ar simți dacă cineva mi-ar face mie așa ceva.

Am încuviințat.

— Și eu.

Mai aveam aproape o oră până la aterizare. Mi s-a părut cea mai lungă