Linda stătea în mijlocul culoarului, cu pumnii strânși și obrajii roșii de furie. Câțiva pasageri încă râdeau, iar un tânăr din rândul de vizavi își ridicase telefonul pentru a filma.
Pe partea din spate a tricoului ei roz era lipită o foaie albă, suficient de mare încât să poată fi citită de la câteva rânduri distanță.
Pe foaie scrisesem cu litere mari, folosind un marker din geantă:
„ATENȚIE! ÎMI PLACE SĂ-MI PUN PICIOARELE MURDARE PE SCAUNELE ALTOR PASAGERI!”
Sub mesaj desenasem un picior uriaș, cu cinci degete și câteva linii ondulate care sugerau un miros neplăcut.
Îmi venise ideea când Linda adormise cu piciorul sprijinit pe cotiera mea. Susan îmi ținuse geanta și mă ajutase să pregătesc foaia, iar eu o lipisem pe spatele tricoului, fără ca femeia să se trezească.
În acel moment, mi se păruse o răzbunare nevinovată. O lecție amuzantă pentru cineva care refuzase să respecte cel mai elementar bun-simț.
Acum, când o vedeam pe Linda tremurând de furie în mijlocul culoarului, începeam să am îndoieli.
— Tu ai făcut asta! a strigat ea, arătând spre mine. Tu mi-ai lipit porcăria asta pe spate!
Un bărbat din apropiere a început din nou să râdă.
— Doamnă, cred că ați primit exact ce meritați!
Linda s-a întors spre el, dar înainte să poată răspunde, însoțitoarea de bord s-a apropiat.
— Vă rog să vă liniștiți. Ce se întâmplă aici?
— Femeia aceea m-a umilit! a spus Linda, cu vocea tremurândă. Mi-a lipit ceva pe haine în timp ce dormeam!
Însoțitoarea de bord a privit foaia și a îndepărtat-o cu grijă.
— Cine a făcut asta?
Nu am încercat să mint.
— Eu, am recunoscut. Dar femeia aceasta și-a ținut piciorul desculț pe cotiera mea aproape o oră. Am rugat-o de mai multe ori să-l ia de acolo și a refuzat.
— Puteați să chemați echipajul,
Comments