Părea din ce în ce mai neliniștită.

merite verificate. Mai ales după ce Lidia recunoscuse că exista o problemă legată de testament.

În aceeași seară, am sunat-o pe Cristina. I-am povestit ce se întâmplase și am întrebat-o dacă Ana îi mai spusese ceva înainte să moară.

— Margareta, mi-a răspuns sora mea, Ana era foarte speriată. Mi-a spus că păstrase urna pentru că familia refuzase să asculte ce avea de spus despre testament. Credea că, dacă o va preda, nimeni nu va mai avea vreun motiv să o caute sau să o asculte.

— Și de ce ți-a încredințat-o ție?

— Pentru că am ajutat-o în ultimele luni de viață. Știa că fiica ta este căsătorită cu nepotul lui Constantin și a sperat că documentele vor ajunge, în sfârșit, la cineva care poate cere explicații.

Am închis telefonul și am rămas mult timp privind plicul. Nu îmi dorisem să mă implic într-un conflict de familie vechi de douăzeci de ani.