fi contestat sau că averea ar mai putea fi recuperată. Dar exista o posibilitate de a clarifica adevărul, iar pentru mine aceasta era suficientă ca să nu arunc documentele într-un sertar.
Câteva zile mai târziu, David a venit singur la mine. Casa era din nou curată, fotografiile lui Robert se aflau pe șemineu, iar fotoliul lui preferat fusese așezat lângă fereastră. Ginerele meu a privit încăperea și a părut rușinat.
— Margareta, vreau să-mi cer scuze pentru reuniune. Am fost de acord cu mama și cu Emilia fără să mă gândesc că îți încălcăm dreptul de a decide ce se întâmplă în casa ta.
L-am invitat să se așeze. Mi-a spus că discutase serios cu Emilia și că amândoi înțeleseseră cât de mult mă răniseră. Nu știam dacă regretul lor era complet sincer sau dacă fusese influențat de povestea urnei, dar am apreciat că își asumase greșeala.
— Îți mulțumesc, David. Dar
Comments