lecții! a izbucnit mama. Dacă nu era fiica mea, nu aveai nimic din toate acestea!
Am văzut cum expresia lui Sergio se schimbă pentru prima dată.
Nu era furie.
Era dezamăgire.
— Patricia, a spus el, când ne-am căsătorit aveam o pensie modestă, un laptop vechi și foarte multe idei. Gabriela a muncit alături de mine și avem tot dreptul să fim mândri de ceea ce am realizat împreună. Dar nu am nevoie să vă demonstrez cât valorez printr-un extras de cont.
Mama a rămas tăcută.
— Acum paisprezece ani m-ați considerat o povară pentru că mergeam cu bastonul. Astăzi mă considerați suficient de valoros pentru că am bani. Eu sunt același om.
Am simțit că mi se umplu ochii de lacrimi.
Sergio a continuat:
— Nu vă port ură. Dar nu pot accepta ca Gabriela să fie rănită din nou în propria ei casă.
Tata l-a privit îndelung.
— Ai dreptate, Sergio.
Mama
Comments