— Pentru că atunci când merg mai bine, poate n-o să mai trebuiască să muncești atât de mult ca să-mi cumperi tratamente, a șoptit Matei.

mai pleca în fiecare dimineață fără să-și vadă fiul.

Luau micul dejun împreună.

Uneori citeau câteva pagini dintr-o carte.

Alteori Matei îi povestea ce visase.

***

În fiecare joi, Alexandru își rezerva timp pentru a participa la o parte din activitățile de recuperare ale fiului său.

Nu încerca să-l grăbească.

Nu îi cerea să facă mai mult decât recomanda specialistul.

Îl încuraja.

Și îl asculta.

***

Într-o zi, Matei a reușit să parcurgă o distanță mai mare decât de obicei, cu ajutorul cârjelor.

Alexandru a aplaudat.

— Bravo, puiule!

Matei a zâmbit.

— Ai văzut, tati?

— Am văzut!

***

Dar în ziua următoare, băiețelul era obosit.

Nu voia să exerseze.

Alexandru s-a așezat lângă el.

— Vrei să citim o poveste?

Matei l-a privit surprins.

— Nu trebuie să merg?

— Nu acum. Vom respecta ce ne-a recomandat terapeutul.

Copilul a zâmbit ușurat.

— Atunci vreau povestea cu dragonul!

***

Într-o după-amiază, Alexandru a chemat-o pe Luiza în biroul său.