— Pentru că atunci când merg mai bine, poate n-o să mai trebuiască să muncești atât de mult ca să-mi cumperi tratamente, a șoptit Matei.

domnule.

— Știu.

Alexandru a zâmbit trist.

— Tu doar ai fost acolo când eu lipseam.

***

Femeia a început să plângă.

— Matei este un copil minunat.

— Este.

— Și merită să fie fericit.

Alexandru a încuviințat.

— Merită.

***

Au trecut șase luni.

Într-o sâmbătă dimineață, Alexandru și Matei se pregăteau să iasă în parc.

Era o zi însorită.

Luiza le pregătise o sticlă cu apă și câteva gustări.

— Să nu uitați șepcile! le-a spus.

Matei a râs.

— Tanti Luiza, tu mereu ne spui ce să facem!

— Cineva trebuie să aibă grijă de voi doi!

***

Alexandru a râs.

— Are dreptate.

Matei și-a luat cârjele.

— Tati, mergem la lac?

— Sigur.

— Și hrănim rațele?

— Le putem privi și putem vedea ce reguli sunt în parc.

Matei a zâmbit.

— Bine!

***

În parc, Alexandru a împins căruciorul adaptat pe care îl foloseau pentru distanțele mai lungi.

Matei a coborât lângă o alee și a mers câțiva pași cu ajutorul