— Pentru că atunci când merg mai bine, poate n-o să mai trebuiască să muncești atât de mult ca să-mi cumperi tratamente, a șoptit Matei.

încerca să ajung mai devreme.

***

Matei s-a apropiat.

— Promiți?

Alexandru a ezitat o clipă.

Nu voia să-i facă o promisiune pe care nu o putea respecta întotdeauna.

— Promit că voi face tot posibilul. Și când nu voi putea, îți voi spune din timp.

Băiețelul a zâmbit.

— Bine!

***

Au petrecut următoarea oră construind un castel din piese colorate.

Matei îi explica tatălui său unde trebuia pus fiecare turn.

Alexandru îl asculta.

Uneori greșea intenționat, doar ca să-l audă râzând.

Luiza îi privea de la ușa bucătăriei.

Nu spunea nimic.

Dar zâmbea.

***

În săptămâna următoare, Alexandru a cerut o întâlnire cu echipa medicală care se ocupa de recuperarea lui Matei.

Voia să înțeleagă mai bine afecțiunea fiului său.

Nu doar diagnosticul.

Nu doar costurile.

Ci și ce putea face acasă pentru a-l sprijini.

***

Kinetoterapeutul, domnul Andrei Pavel, i-a explicat că progresul fiecărui copil este diferit.

— Nu putem promite că Matei va merge