Pentru câteva secunde, nu am reușit să scot niciun cuvânt. În spatele nostru se auzeau zgomotele bucătăriei, clinchetul farfuriilor și vocile bucătarilor, dar toate păreau să vină de foarte departe. Mă uitam la Lucia și încercam să înțeleg dacă auzisem bine. Propriul meu fiu, copilul pe care îl crescusem singur după moartea soției mele, ar fi putut să-mi facă rău?

am făcut pentru firmă, mă tratezi ca pe un străin!

— Firma nu îți aparține doar pentru că ești fiul meu. Și nu vei primi controlul asupra ei cât timp există nereguli grave care trebuie clarificate.

— O să regreți, tată.

Am simțit un fior rece. Era aproape aceeași amenințare pe care Lucia îmi spusese că o auzise de la el.

— Te rog să pleci, Adrian. Orice problemă juridică sau profesională o vei discuta prin avocați.

Pentru o clipă, am crezut că va încerca să mă împingă sau să intre cu forța. Dar s-a întors și a coborât treptele, fără să mai spună nimic.

Am închis ușa și m-am așezat pe primul scaun. Mâinile îmi tremurau. Nu știam dacă tremuram din cauza bolii sau din cauza durerii de a-mi vedea fiul devenit un om de care începeam să mă tem.

Au urmat luni dificile. Ancheta penală și verificările financiare au continuat, iar