— Ce vrei să spui? am întrebat în cele din urmă. Ce anume ai văzut?
Lucia și-a șters lacrimile cu mâneca uniformei și a privit speriată spre ușa bucătăriei.
— Nu putem vorbi aici. Dacă află cineva că m-ați găsit, Adrian ar putea veni după mine. Nu știți de ce este în stare când pierde controlul asupra unei situații.
Am vrut să-i spun că exagerează, că Adrian nu putea fi atât de crud. Dar mi-am amintit imediat minciuna despre presupusul ei amant și despre banii furați. Fiul meu îmi prezentase o poveste întreagă, cu detalii și explicații, iar eu îl crezusem fără să încerc măcar să o ascult pe Lucia.
— Bine, i-am răspuns. Nu îi voi spune nimic. Dar trebuie să-mi explici ce s-a întâmplat.
În acel moment, ușa din spatele nostru s-a deschis. Un bărbat înalt, îmbrăcat într-o cămașă albă, a ieșit în curte și a privit-o îngrijorat pe Lucia.
— Ești bine? Te caută șeful de sală. Dacă te simți rău, poți pleca acasă.
Lucia și-a îndreptat spatele.
— Sunt bine, domnule Radu. Doar am avut nevoie de puțin aer.
Bărbatul m-a privit întrebător. I-am explicat că eram o rudă și că o întâlnisem întâmplător. După câteva clipe, i-a spus Luciei să-și ia restul serii liber și să nu-și facă griji pentru tură.
— Copilul este mai important decât mesele astea, i-a spus cu blândețe.
Am simțit un nod în gât. Un străin se purta cu nora mea cu mai multă grijă decât propriul ei soț.
Lucia m-a condus într-o încăpere mică, folosită de angajați pentru pauze. Ne-am așezat la o masă de plastic, iar ea a început să-mi povestească lucruri pe care nu mi le-aș fi imaginat niciodată.
— Totul a început după ce ați hotărât să-l faceți pe Adrian director adjunct, mi-a spus. La început era fericit. Spunea că, în sfârșit, o
Comments