“Pentru mama am avut 3.000 de lei. Pentru tine, am uitat.” mi-a spus soțul meu, în timp ce îi punea mamei lui pe deget un inel de aur, chiar în ziua în care împlineam cincisprezece ani de căsnicie.

noastre.

— Nu ți-am spus că nu trebuie să-ți ajuți mama. Ți-am spus că nu putem să ne punem în pericol finanțele de fiecare dată când apare o problemă.

Am înțeles atunci că inelul nu fusese doar un cadou de aniversare uitată. Era o încercare de a transforma o datorie într-un gest frumos, astfel încât Victoria să nu mai fie întrebată despre banii primiți.

A doua zi l-am rugat pe Cătălin să mergem împreună la mama lui. Nu voiam să aflu adevărul din fragmente și nici să continui o ceartă bazată doar pe presupuneri.

Victoria ne-a primit în sufragerie. Purta inelul și părea mulțumită de el. Când i-am spus că știam de unde proveniseră banii, și-a retras mâna.

— Cătălin, i-ai spus?

— Da, mamă. Daniela știe tot.

Am întrebat-o direct dacă îi ceruse fiului ei să-mi vândă cerceii.

— Nu i-am cerut asta. Mi-a spus că găsește el o soluție.

— Știați că bijuteriile