demonstrat ce poți face.
Am ridicat privirea.
— Atunci de ce a fost nevoie de tot teatrul acela?
Victor oftă.
— Pentru că am petrecut cincizeci de ani într-o lume în care șefii credeau că oamenii sunt piese pe o tablă de șah.
— Și dumneavoastră încă mai credeți asta?
A privit câteva secunde spre fereastră.
— Până săptămâna trecută, probabil că da.
Nu am acceptat pe loc.
Am luat documentele acasă.
Le-am citit.
Am cerut clarificări.
Am negociat.
Și m-am întors numai după ce condițiile au fost puse în scris.
În prima mea zi în noul rol, Victor a venit la biroul meu.
Ținea ceva în mână.
Fotografia de la lac.
O tăiase în două.
— Cred că asta îți aparține.
Am luat jumătatea în care apăream eu.
— Ce faceți cu cealaltă?
Se uită la imaginea lui.
— O păstrez.
— De ce?
— Ca să-mi amintesc că o idee poate părea inteligentă în capul celui care
Comments