Șeful meu m-a rugat să-i însoțesc fiica la balul de absolvire

mă duci la bal.

Am zâmbit.

— Chiar dacă n-am mai intrat?

— Mai ales pentru că n-am mai intrat.

Am înțeles ce voia să spună.

În seara aceea, pierduse un bal.

Dar câștigase un frate.

Iar eu, care acceptasem invitația doar pentru că aveam nevoie de niște bani în plus, descoperisem un adevăr care îmi schimbase viața.

Nu totul devenise perfect.

Relația cu Victor avea încă momente dificile. Uneori mă supăram când mă gândeam la anii în care lipsise. Alteori el încerca să compenseze prea mult, oferindu-mi lucruri pe care nu le cerusem.

Dar învățam amândoi.

Eu învățam că iertarea nu trebuie grăbită.

El învăța că dragostea nu se poate cumpăra și că încrederea se câștigă prin fapte, nu prin promisiuni.

Într-o seară, când m-am întors acasă, mama m-a găsit privind ceasul primit de la Victor.

— La ce te gândești? m-a întrebat.

Am zâmbit.

— La cât de ciudat este că totul

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy