rămas pe bancă încă o oră.
Am vorbit despre lucruri simple.
Despre fotbal, despre călătorii și despre ce îmi doream să fac în viitor.
Pentru prima dată, nu am simțit că vorbesc cu șeful meu.
Vorbeam cu un om pe care abia începeam să-l cunosc.
Un om care îmi greșise profund, dar care încerca, în sfârșit, să-și asume ceea ce făcuse.
Un an mai târziu, Georgiana a organizat o petrecere pentru ziua ei de naștere.
M-a sunat cu două săptămâni înainte.
— Bogdan, vreau să vii.
— Normal că vin.
— Și să nu îndrăznești să apari în costumul acela vechi de la bal.
Am început să râd.
— Ce avea costumul meu?
— Nimic. Doar că arătai de parcă mergeai la un interviu pentru un post de director.
— Păi, tehnic vorbind, eram acolo la cererea șefului.
Am râs amândoi.
Apoi Georgiana a tăcut câteva secunde.
— Bogdan?
— Da?
— Mă bucur că tata te-a rugat să
Comments