înțeleg de ce face asta.
Mi-a mângâiat părul.
— Nu trebuie să înțelegi fiecare alegere a ei.
Am ridicat privirea.
— Dar dacă într-o zi te-ai sătura de mine?
Mihai m-a privit surprins.
— De unde vine întrebarea asta?
— Nu știu. Când te-am văzut ridicându-te și zâmbindu-i, pentru o secundă am crezut că…
Nu am putut termina propoziția.
El mi-a luat mâinile.
— Andreea, uită-te la mine.
L-am privit.
— Nu sunt Sebastian.
Am început să plâng din nou.
— Știu.
— Și nu trebuie să concurezi cu sora ta pentru atenția mea.
Mi-a sărutat fruntea.
— Eu te-am ales pe tine. Și continui să te aleg în fiecare zi.
Am rămas câteva minute îmbrățișați.
Apoi copilul a lovit puternic.
Am tresărit.
— Au!
Mihai s-a îndreptat imediat.
— Ești bine?
Am început să râd printre lacrimi.
— Da. Cred că fiica noastră are și ea ceva de spus despre seara asta.
Mihai și-a așezat palma pe burta mea.
— Domnișoară, să
Comments