fiu iubită.
Înainte să stingem lumina, Mihai mi-a spus ceva ce n-am uitat niciodată.
— Andreea, să știi că nu m-am căsătorit cu tine pentru că erai mai bună decât sora ta.
L-am privit surprinsă.
— Atunci de ce?
A zâmbit.
— Pentru că erai tu.
Mi-au dat lacrimile.
— Și asta a fost întotdeauna suficient.
În noaptea aceea, după ce Sofia a adormit, m-am gândit la fata de douăzeci și cinci de ani care plânsese cu inelul de logodnă în palmă.
La fata care se întrebase ce avea sora ei în plus.
Dacă era mai frumoasă.
Dacă era mai interesantă.
Dacă merita mai mult să fie iubită.
Mi-aș fi dorit să pot merge înapoi în timp și să o îmbrățișez.
Să-i spun că nu pierduse bărbatul potrivit.
Că pierduse un om care nu fusese capabil să-i respecte încrederea.
Și că într-o zi avea să întâlnească pe cineva lângă care nu va trebui să
Comments