nevoie să-i explic.
Într-o seară, la câteva săptămâni după ce ne-am întors acasă, stăteam pe canapea cu Sofia adormită în brațe.
Mihai a venit din bucătărie cu două căni de ceai.
Mi-a întins una.
— La ce te gândești?
Am privit-o pe fetița noastră.
— La cât de diferită ar fi fost viața mea dacă Sebastian nu m-ar fi părăsit.
Mihai s-a așezat lângă mine.
— Regreți ceva?
Am clătinat din cap.
— Nu.
Am zâmbit.
— Acum cinci ani, credeam că sora mea mi-a distrus viitorul.
Mihai m-a privit atent.
— Și acum?
Mi-am sprijinit capul pe umărul lui.
— Acum cred că mi-a arătat, fără să vrea, cu cine nu trebuia să-mi petrec viața.
Mihai mi-a sărutat creștetul.
— Iar eu mă bucur că drumurile noastre s-au întâlnit.
Am privit-o din nou pe Sofia.
— Și eu.
Am rămas așa, în liniște.
Fără certuri.
Fără competiții.
Fără să simt că trebuie să demonstrez cuiva că merit să
Comments