Mi-ai spus că tu ești femeia pe care o merit.
Sabina a rămas nemișcată.
— Iar eu am fost suficient de prost încât să te cred.
M-am uitat la fostul meu logodnic.
Nu-l mai vedeam pe bărbatul pe care îl iubisem.
Vedeam doar un om care făcuse o alegere crudă și care acum descoperea cum se simte să fii de partea cealaltă.
— Sebastian, am spus încet, să nu încerci să transformi asta într-o poveste în care tu ești victima.
M-a privit.
— Andreea…
— Sabina nu te-a obligat să mă părăsești.
A coborât ochii.
— Ai avut de ales. Și ai ales.
Nu a încercat să se apere.
— Ai dreptate, a spus după câteva secunde.
Am simțit o ușurare ciudată.
Nu pentru că își recunoscuse greșeala.
Ci pentru că, în sfârșit, nu mai aveam nevoie de scuzele lui.
Mihai s-a apropiat de mine.
— Iubito, vrei să plecăm?
Am privit-o pe mama.
Stătea cu ochii
Comments