în lacrimi.
— Andreea, te rog…
Am simțit un nod în gât.
— Mamă, am venit pentru tine.
— Știu, draga mea.
— Am venit deși știam cât de greu o să-mi fie să-i văd.
Mi-am așezat palma pe burtă.
— Dar nu voi sta aici să asist la o nouă încercare de a-mi distruge familia.
Mama a început să plângă.
— Îmi pare rău.
Am privit-o lung.
— Cinci ani mi-ai spus că tot ce s-a întâmplat a fost o neînțelegere.
A încuviințat încet.
— Am vrut doar să vă împăcați.
— Știu. Dar împăcarea nu înseamnă să pretinzi că nu s-a întâmplat nimic.
Mama și-a șters lacrimile.
— Ai dreptate.
Am luat geanta de pe scaun.
Sabina a izbucnit din nou:
— Deci acum pleci și mă lași să par monstrul familiei?
M-am întors spre ea.
— Sabina, eu nu te-am obligat să faci nimic din toate astea.
— Te crezi mai bună decât mine!
Am clătinat din cap.
— Nu. Dar
Comments