pe toți șapte, a adăugat Nathan.
— Dar atelierul? am întrebat.
— Trebuie neapărat inclus, a răspuns Rachel. Oamenii trebuie să vadă ce am construit împreună.
Am ales fotografii de la aniversări, din primele zile de școală, de la serbări și din alte momente speciale.
Am adăugat și imagini cu mobilierul pe care îl realizasem sau îl restaurasem pentru fiecare dintre copiii mei.
În cele din urmă, m-am așezat la biroul lui Sophie și am început să filmăm.
Rachel a vorbit prima.
— Tata nu ne-a învățat niciodată să ne urâm mama. El doar s-a asigurat că știm întotdeauna cât de mult suntem iubiți.
Apoi Nathan a apărut în fața camerei.
— Nu am trăit întotdeauna în confort. Dar nu ne-am simțit niciodată nedoriți.
Și ceilalți copii mai mari și-au împărtășit amintirile.
Au povestit despre viața noastră de zi cu zi, despre anii dificili și despre toate lucrurile mărunte care ne apropiaseră ca familie.






Comments