vreodată că ai șapte copii?
Am privit-o prefăcându-mă că mă gândesc foarte serios.
— Doar atunci când cineva îmi mănâncă ultima felie de pizza.
Sophie a izbucnit în râs.
— Tati! Vorbesc serios!
Am zâmbit și i-am luat mâna într-a mea.
— Niciodată, scumpa mea. Nici măcar pentru o singură secundă.
Și-a plimbat încet degetele peste suprafața netedă a biroului pe care îl restaurasem pentru ziua ei de naștere.
— Mama a spus că meritam ceva mai bun.
Am privit-o.
— Și tu ce crezi?
Sophie a zâmbit.
— Cred că am avut tot timpul ceea ce era mai bun.
Cuvintele ei mi-au rămas multă vreme în minte.
Îmi dedicasem întreaga viață profesională reparării lucrurilor deteriorate.
Reparasem picioare rupte de scaune, șlefuisem blaturi zgâriate și redădusem frumusețea originală a mobilierului vechi.
Mult timp crezusem că, prin suficientă răbdare, dragoste și efort, orice putea fi readus la starea de odinioară.
Dar acum înțelegeam că nu toate lucrurile






Comments