depășeau bugetul nostru.
Când Sophie a împlinit doisprezece ani, am restaurat pentru ea un birou antic din lemn pe care îl admira de luni întregi.
Petrecusem nenumărate ore reparând porțiunile deteriorate, șlefuind cu grijă lemnul și readucând la lumină frumusețea originală a piesei.
Cu toate acestea, eram neliniștit.
— Încă îți este teamă că nu o să-i placă? m-a întrebat Rachel când a venit să mă vadă la atelier.
— Își dorea și o tabletă. Nu mi le puteam permite pe amândouă.
— Tată, vorbește despre biroul acesta de săptămâni întregi.
— Dar o tabletă ar fi costat mult mai mult.
Rachel a clătinat din cap.
— Și ce dacă? De când stabilește prețul cât de special este un cadou?
Am zâmbit.
Fiica mea avea dreptate.
Totuși, în seara următoare aveam să descopăr că o tabletă devenise brusc cea mai mică dintre problemele noastre.
Pentru aniversarea de doisprezece ani a lui Sophie, am organizat un






Comments