mai fi putut lua singură decizii.
La un moment dat, după o complicație postoperatorie, fusesem sedată și starea mea se agravase.
Marcu fusese contactat.
Nu venise.
În schimb, conform documentelor, ceruse telefonic informații despre prognostic și despre cât timp ar putea dura incapacitatea mea de a lua decizii.
Citită separat, întrebarea putea fi perfect firească pentru un soț medic.
Dar eu știam ceva ce spitalul nu știa.
Cu două luni înainte să mă îmbolnăvesc, Marcu insistase să semnăm mai multe documente financiare.
Spunea că era doar „organizare pentru viitor”.
Eu refuzasem să semnez fără să le citească mai întâi avocatul meu.
Nu mai discutaserăm despre ele.
Până când Sara a cerut să vadă situația noastră financiară pentru divorț.
Atunci a apărut adevărata problemă.
Existau transferuri importante dintr-un cont comun către un vehicul de investiții despre care eu nu știam.
Nu milioane dispărute peste noapte.
Nu un complot perfect.
Ci o
Comments