Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 — Am deschis sertarul și am început să caut încărcătorul printre cabluri, facturi și câteva dosare vechi. În spatele unei cutii am găsit un plic cu numele meu, iar când am scos foile din el, am recunoscut imediat semnătura lui Mihai.
— Cristina, ce sunt toate astea? am întrebat, ridicând privirea spre sora mea.
Ea s-a apropiat, a văzut documentele și a închis încet ușa bucătăriei.
— Le-am păstrat fiindcă am vrut să ți le arăt cândva. Le-am găsit printre niște copii de acte pe care mi le-ai lăsat aici acum câțiva ani, când m-ai rugat să-ți țin câteva lucruri. N-am știut cum să-ți spun fără să te rănesc.
Am scos prima foaie. Era o situație a transferurilor din contul meu, cu sume mutate într-un alt cont pe care nu-l recunoșteam. Urmau copii după niște cereri și notificări bancare. Unele aveau date de acum patru ani, altele erau mult mai recente.
— Nu înțeleg. Mihai se ocupa de facturi, dar eu credeam că banii mei mergeau în contul comun.
— Ai verificat vreodată? m-a întrebat Cristina.
Am vrut să răspund că da, dar mi-am amintit că de ani întregi nu mai verificasem nimic. Îi transferam salariul meu, iar el îmi spunea cât rămânea pentru cheltuielile personale. Dacă întrebam de economii, răspundea că banii erau investiți sau că trebuia să acoperim niște costuri.
Am întors pagina. Era o copie a unei solicitări prin care Mihai ceruse informații despre posibilitatea de a administra anumite operațiuni din contul meu. Nu era dovada că putea dispune legal de toți banii mei, dar arăta că încercase să obțină un control mai mare asupra lor decât îmi explicase mie.
— De ce ai ținut toate acestea? am întrebat-o pe Cristina.
— Pentru că, acum doi ani, când ai venit la mine, ai vrut să-mi împrumuți bani pentru o
Comments