de notițe scurte. Unele erau persoane cu care lucrasem, altele prietene vechi. Lângă numele câtorva apăreau mențiuni precum „nu o încuraja”, „o influențează împotriva mea” sau „nu-i spune despre bani”. Scrisul era al lui Mihai.
Am lăsat foaia pe masă. Nu mai plângeam. Mă simțeam de parcă mă trezisem dintr-o ceață în care trăisem ani întregi, acceptând explicații fără să verific nimic.
— Cristina, vreau să fac un singur telefon.
Am căutat numărul Anei și am sunat-o. Când mi-a auzit vocea, a rămas tăcută câteva secunde.
— Elena? Doamne, ce bine că m-ai sunat! Am crezut că nu mai vrei să vorbești cu mine.
— De ce ai crezut asta?
— Mihai mi-a spus că vrei să te las în pace. Mi-a scris de două ori și mi-a spus că te supăr dacă insist. Când am încercat să te sun, mi-a răspuns că erai ocupată și că nu voiai să fii deranjată.
Am închis
Comments