femeia mea dragă, probabil că mă urăști. Dacă aș fi în locul tău, și eu m-aș urî. Nu îți scriu ca să-ți cer iertarea. Îți scriu pentru că ai dreptul să știi ce s-a întâmplat cu adevărat în ziua în care am plecat după pâine și m-am întors fără ea.”
M-am oprit.
Ziua aceea.
Îmi aminteam perfect cum intrase pe ușă, după aproape două ore, cu fața palidă și cu mâinile goale. Îl întrebasem dacă uitase pâinea, iar el îmi răspunsese că fusese coadă.
Manolo nu fusese niciodată un mincinos priceput. De obicei, când încerca să ascundă ceva, își freca degetul mare de verighetă.
În ziua aceea făcuse exact același gest.
Am continuat.
„Nu am fost la brutărie, Pilar. Am fost la spital. Cu trei zile înainte, leșinasem la atelier. Paco m-a dus la urgențe, iar medicii au găsit ceva îngrijorător. Au urmat investigații, iar în ziua aceea am primit
Comments