tăcere.
„Am făcut atunci cea mai mare greșeală a vieții mele. Mi-am spus că, dacă rămân, vei încerca să ai grijă de mine în loc să te concentrezi asupra propriei sănătăți. Mi-am imaginat că vei renunța la tratamente, că vei pierde nopțile lângă patul meu și că vei încerca să mă salvezi, așa cum ai făcut întotdeauna când am avut nevoie de tine.”
Am strâns scrisoarea între degete.
„Am început să cred că singura modalitate de a te face să lupți pentru tine era să mă scoți complet din viața ta. Mi-am spus că furia te va ține în picioare. Că mă vei urî, dar vei trăi. Știu acum cât de crud și de nedrept a fost să iau singur această hotărâre.”
Mi-am șters lacrimile cu dosul palmei.
— A crezut că mă ajută? am întrebat, aproape fără glas.
Paco a oftat.
— Așa își explica el ce făcuse.
— M-a lăsat singură
Comments