în femeia cu care am crescut doi copii. Ar fi trebuit să-ți spun adevărul și să te las să-mi răspunzi. Dar am fugit.”
Am simțit o durere atât de puternică, încât a trebuit să las scrisoarea pe genunchi.
Treizeci și cinci de ani.
Treizeci și cinci de ani în care îl văzusem pe Manolo trecând prin șomaj, prin moartea părinților lui, prin operația la inimă a tatălui meu și prin toate necazurile care apar într-o familie.
Nu fusese întotdeauna curajos. Nici eu nu fusesem. Dar, până în acea noapte, crezusem că măcar unul în fața celuilalt puteam fi slabi.
— De ce divorțul? am întrebat. De ce era nevoie să mă umilească și cu actele acelea?
Paco și-a frecat palmele.
— A vrut să rupă legătura cât mai repede. Spunea că, dacă te lasă să speri că se întoarce, vei continua să-l cauți.
— Și tu ai fost de acord?
— Nu. Ne-am certat.
Comments